Citim cărți. Unele bune, altele mai puțin bune. Cele bune ne fac dornici de a citi mai mult, iar cele mai puțin bune pur și simplu ne dau de gîndit.
Uneori suntem captivați de o carte, alte ori ramînem dezamăgiți de ea. Uneori am vrea sa fim in locul eroilor, alteori pur și simplu îi urîm. Uneori ne afundăm în ceea ce citim, alteori cufundăm ceea ce am citit în noi, iar cîteodată am vrea să găsim pe cel ce a scris cartea, să-i schimbe finalul în unul mai blînd, mai fericit, mai departe de realitate sau să îl întrebăm de ce a fost atît de dur, de ce nu a ales alta soarta eroilor.
De fapt scriitorul este Dumnezeul a ceea ce scrie. El este creatorul acelei mici lumi, a personajului, a anturajului, a atmosferei, a mesajului, a motivelor. El decide cine și ce va face, cine și cum va acționa. Iar noi cititorii sîntem credincioșii, cei care cred în talentul și măestria acestui creator. Noi suntem cei care așteptăm de fiecare dată ce va mai decide să creeze Domnul creator cu condeiul său magic.
Învățăm din cărți să iubim, să fim, să așteptăm, să nu urîm, să trăim. Învățăm multe, dar totodată aceste multe se spulberă în universul realității. Vrem o dragoste perfectă ca în cărți, dar cînd suntem trădați urîm cărțile pentru simplul fapt că ne-au dat aripi, că ne-au făcut să credem că în realitate poate fi la fel de bine, că ne-au dat speranță, însă într-un final ne găsim refugiul tot în acele cărți perfecte care ne vindecă aripele și ne dau un nou avînt.
E frumos să te cufunzi în adînca feerie a cărților. Această feerie dau curaj oamenilor puternici, dar îi dezamăgește pe cei slabi.
Citiți, fiți plini de speranță și iubire și credeți în ceea că într-o zi viața dvs. va fi ca în cărți.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu